Nu vreau compasiune. Nu vreau sfaturi. Nu vreau nici macar o minune. Tot ce vreau e Isus!

Am citit zilele astea despre Frank Laubach, aici sunt cateva lucruri despre el:

Apostolul analfabeților – triburile din Congo îl numeau Okombekombe (reparator de coșuri uzate), pentru că era preocupat să-i învețe carte inclusiv pe cei mai în vârstă

Misionar și mistic creștin evanghelic, Frank C. Laubach s-a născut în Benton, Pennsylvania (SUA) pe 2 septembrie, 1884. În 1912, s-a căsătorit cu Effa Seely. În anul în care își obține doctoratul la Universitatea Columbia, 1915, pleacă, împreună cu soția, ca misionar în Filipine. Lucrează acolo mai mulți ani la rând, fiind atât pastor, cât și cadru didactic la un seminar din Manila.

În 1930 se produce evenimentul care, până la urmă, îl aduce în atenția lumii întregi. Trăind printre băștinașii majoritar musulmani din insula Maranao, Laubach era deosebit de preocupat de sărăcia și nedreptățile ce însoțeau existența acestor oameni. Gândindu-se cum ar putea veni în ajutorul lor, ajunge la concluzia și convingerea că alfabetizarea ar putea constitui punctul de plecare pentru rezolvarea problemelor. Așa a început programul educativ cunoscut sub titulatura „Each One Teach One” care se bazează pe voluntari dispuși să sacrifice din timpul lor, ca să-i învețe pe analfabeți să scrie și să citească în limba maternă. Sistemul de învățare folosește diagrame și imagini asociate unor cuvinte simple, plus texte ușor de lecturat. Ideea a fost foarte bine primită și s-a răspândit cu repeziciune în toată lumea.

Dar ceea ce m-a impresionat pe mine sunt cuvintele lui pe care si le-a trecut in jurnal si dorinta lui de a trai IN FIECARE CLIPA CU CRISTOS:

Totul a inceput cu urmatoarele intrebari:



Putem avea aceasta legatura cu Dumnezeu clipa de clipa? Putem sa stam tot timpul cat suntrem treji cu El, ca apoi sa adormim in bratele Lui si sa ne trezim din nou in prezenta Lui? Putem oare sa facem asta? Putem sa facem voia Lui tot timpul? Putem sa avem gandurile Lui in permanenta?...Pot sa-L readuc pe Domnul in sirul gandurilor mele tot la cateva secunde, in asa fel incat El sa ramana mereu in mintea mea? Aleg sa fac din restul vietii mele un experiment pentru a raspunde la aceasta intrebare.

si experimentul a continuat dupa cum el ne spune:

26 ianuarie 1930: Il simt pe Dumnezeu in fiecare miscare pe care o fac, printr-un act al vointei - dorind ca El sa imi calauzeasca degetele care bat acum la masina de scris - voind ca El sa imi formeze pasii cand umblu.

1 martie 1930: Acest sentiment ca sunt condus de o mana nevazuta care ma duce de mana, in timp ce o alta mana pregateste drumul inaintea mea, ma copleseste zilnic...uneori am nevoie de mult timp dimineata devreme ca sa-l simt. Sunt hotarat sa nu ma ridic din pat pana cand nu am aceasta perceptie.

18 aprilie 1930: Am avut parte de o bucurie cu Domnul care face ca tot ce nu este in armonie cu El sa para dezgustator. In aceasta dupa-amiaza, apartenenta la Dumnezeu m-a coplesit cu o asemenea bucurie incat m-am gandit ca nu am mai avut parte niciodata de asa ceva. Dumnezeu era atat de aproape si atat de uimitor de incantator incat am simtit ca ma topesc si ca sunt cuprins de o ciudata multumire amestecata cu fericire. Dupa aceasta experiente, de care am parte acum de mai multe ori pe saptamana, bucuriile pacatoase mi se par respingatoare, caci stiu ca au puterea de a indeparta de Dumnezeu. Si dupa o ora de prieteni stransa cu Dumnezeu, sufletul meu se simte curat ca zapada proaspat cazuta.

14 mai, 1930: O, aceasta ramanere permanenta in legatura cu Dumnezeu, aceasta pastrare a Lui in centrul gandurilor si a conversatiei mele este cel ami uimitor lucru peste care am dat vreodata. Si functioneaza. Uneori nu reusesc sa-l realizez nici macar timp de o jumatate de zi, inca nu, insa candva cred ca il voi face intreaga zi. Are de-a face cu insusirea unui nou tipar de gandire.

24 mai 1930: Concentrarea asupra lui Dumnezeu este solicitanta, insa toate celelalte au incetat sa mai fie asa. Gandesc mult mai clar, uit mult mai rar. Lucrurile pe care le faceam cu mult efort inainte acum le fac cu usurinta si fara efort. Nu ma mai ingrijorez de nimic si dorm foarte bine. Umblu pe afara in cea mai mare parte a timpului. Pot vedea chiar si in oglinda noua stralucire din ochii mei si de pe fata mea. Nu ma mai agit pentru nimic. Totul merge bine. Intampin fiecare clipa cu calm, ca si cum nu ar fi important. Nimic nu poate sa mearga prost cu exceptia unui singur lucru: posibilitatea ca Dumnezeu sa imi dispara din minte.

1 iunie 1930: O, Doamne, ce experienta noua aduce apropierea de Tine si mine in realizarea faptului ca numai Tu ma poti intelege, caci numai Tu stii totul! Tu nu mai esti un strain pentru mine, Doamne! Esti singura fiinta diin intregul univers care nu mai este partial straina fata de mine! Tu esti tot timpul cu min in interiorul meu - aici...Intentionez sa ma lupt mai mult ca niciodata ca in seara aceasta si maine sa nu Te scap cumva din vedere nici macar pentru o clipa. Caci atunci cand Te uit timp de o ora am de pierdut mult. Lucrurile pe care Tu le doresti sa le fac pot fi realizate numai daca Tu ma stapanesti in fiecare moment.

Lunea trecuta a fost ziua cea mai plina de succes din viata mea in ce priveste predarea completa si continua in mana lui Dumnezeu...Tin minte ca atunci cand ma uitam la oameni cu dragostea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, ei imi intorceau privirea si se purtau ca si cum ar fi vrut sa vina cu mine. Atunci am simtit ca timp de o zi am putut vedea o mica partea din acea atractie minunata pe care o exercita Isus in timp ce umbla pe drum zi dupa zi "imbatat de Dumnezeu" si radiind in urma partasiei neintrerupte pe care o avea sufletul Lui cu Dumnezeu.

Domnul Isus sa fie cu voi
0 Responses

    A apărut o eroare în acest obiect gadget

    Abonare prin E-MAIL

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Twitter Updates

    toateBlogurile.ro