Cand Domnul Bucuriei te surprinde - Capatan Marta

Suntem in apropierea Craciunului, in ultimele saptamani din an. Sunt zilele in care ne facem planuri pentru anul ce urmeaza, facem diferite promisiuni, dar de multe ori uitam esentialul, uitam ceea ce conteaza cel mai mult..prezenta Lui.

Anul trecut, ca toti ceilalti, mi-am facut planuri de sfarsit de an. Imi doream sa petrec Craciunul alaturi de parinti, in Galati, iar de Revelion sa ma intorc in Cluj si sa fiu alaturi de prietenul meu in trecerea dintre ani. Ma gandeam ca e un plan absolut normal, dar Domnul avea sa imi demonstreze ca planurile mele nu se potrivesc mereu cu ale Lui.

De Craciun am fost cu parintii in vizita la rude, la tara, inclusiv in unul dintre locurile ce mi-au marcat copilaria intr-un mod total neplacut, asa ca nu m-am bucurat deloc de sarbatori.



Dupa Craciun am fost cu parintii si fratii mei la patinoar. Mama mea nu stia sa mearga pe patine, asa ca m-am oferit sa o ajut si am luat-o de mana si am pornit pe gheata. Dar exact in curba ea si-a luat viteza, s-a dezechilibrat si m-a tras de mana in jos. Pe ea au prins-o fratii mei, dar eu am cazut cu capul de gheata. Nu mai stiu exact ce s-a intamplat atunci, dar imi amintesc la un moment dat privirea inlacrimata si disperata a mamei mele, glasul ei care striga dupa ajutor si palmele ce mi le dadea ca sa imi revin. Am refuzat sa merg la spital in acea seara[asa cum fac deobicei], dar m-am simtit rau toata noaptea si incepusem sa amortesc.

Dimineata, la prima ora, am plecat la spital, la urgenta. M-a consultat un medic si m-a internat. Dupa cateva ore am inceput sa amortesc si sa nu mai simt nimic pe partea dreapta. M-am speriat, parintii si mai tare. N-aveam nici 20 de ani, nu puteam sa concept sa raman paralizata. Parintii au mers din medic in medic si cautau disperati sa gaseasca solutii, trimiteau mesaje fratilor sa se roage pentru mine. Eram mai speriata cum n-am mai fost niciodata in viata mea.

Era luni, inceput de saptamana, inceput de cosmar pentru mine. M-am revoltat pe Dumnezeu. Nu intelegeam ce vrea de la mine, nu intelegeam de ce nu ma lasa sa ma bucur de putinele zile libere alaturi de familia mea. Ii vorbeam, dar nu primeam niciun raspuns, asa ca am refuzat sa Ii mai vorbesc. Doar stateam in pat si ma uitam pe tavan, pe peretii albi ai salonului si tot ce auzeam erau sunetele de durere scoase de doamnele din salon. Era inceputul celor mai lungi si mai grele ore din viata mea. Nu am putut dormi, mi-era teama ca nu cumva cand ma trezesc sa nu mai pot misca deloc.

Marti dimineata vine medicul la vizita si ce era cel mai trist si mai greu pentru mine era ca nu ma credea. E adevarat ca abia iesise de putin timp de la psihiatrie si ma tot intrebam de ce mai profeseaza, dar in acele clipe tot ce imi doream era sa ma inteleaga cineva. Aveam un cheag de sange la cap si doua vertebre cervicale deplasate, dar lui nu i se parea chiar atat de grav incat sa nu mai simt nimic pe o parte. Imi dadea cu ciocanelul peste genunchi, ma zgaria in talpa pana imi dadea sangele si nu simteam nimic si el imi spunea ca daca nu spun nimic inseamna ca sunt rezistenta la durere. Imi venea sa plang. Nu ma durea piciorul, dar ma durea inauntrul meu ca nu ma crede.

Medicul a plecat asa ca am ramas doar eu cu framantarile mele. Am inceput sa plang si sa ma gandesc la viata mea. Am realizat ca de prea multe ori in rugaciunile mele uit sa-I mai multumesc pentru dragostea si bunatatea Lui si ca tind doar sa-I prezint framantarile si cererile mele. Consideram ca tot ceea ce am mi se cuvine, pentru ca sunt implicata in biserica, pentru ca sunt creatia Lui si ca daca ma iubeste, atunci trebuie sa-mi dea. Dar incetul cu incetul, am inceput sa realizez ca sunt un praf purtat de vant, ca sunt atat de mica si neinsemnata, ca ceea ce am nu e datorita meritelor mele, ci datorita dragostei si bunatatii lui Dumnezeu.

Mi-am amintit versetul 28 din Romani 8:”..Toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu..”. Ma intrebam cum poate fi asta spre binele meu. Cum mai pot fi eu cea care am fost, cum ma mai pot bucura de viata, cum mai pot continua facultatea, cum imi mai pot intemeia o familie

Era o voce inauntrul meu care striga cu disperare dupa ajutor, dupa un raspuns. Atunci Domnul mi-a deschis ochii si parca imi spunea: „Am fost in fiecare clipa din viata ta alaturi de tine, dar tu ai ales de fiecare data sa faci orice altceva, dar nu sa vorbesti cu Mine. Am incercat sa-ti arat ca iti sunt aproape prin adierea calda a vantului vara, prin frunzele ce se prosterneau la picioarele tale toamna, prin fulgii de zapada ce se topeau usor in palmele tale iarna, prin parfumul florilor primavara..dar ai trecut nepasatoare peste toate aceste dovezi de iubire. Nu te-ai oprit nicio clipa sa te gandesti la ele, sa te bucuri de aceste lucruri minunate ce Le-am creat special pentru tine. Ai considerat ca ceea ce ai ti se cuvine si ma intrebai mereu de ce nu iti dau ce vrei atunci cand imi ceri ceva. Vreau sa te gandesti ca ai pret in ochii Mei, ca esti scrisa in palma Mea cu semn de cuie si ca tot ce vreau este sa fii fericita. Din aceasta cauza nu iti dau tot ce imi ceri, pentru ca de multe ori ele nu sunt spre binele tau. Vreau sa ai incredere in mine, vreau sa crezi ca mai pot face minuni in viata ta..”.

Plangeam tot mai tare..m-as fi plecat pe genunchi daca as fi putut, dar I-am vorbit Lui asa cum eram, intinsa in pat. Am inceput sa-I multumesc pentru ce mi-a oferit pana atunci, pentru fiecare lucru marunt ce imi trecea prin minte. Cu fiecare lucru ce mi-l aminteam realizam ca sunt atat de binecuvantata. Nu i-am mai cerut nimic, doar sa stea langa mine, pe acel pat si am continuat sa-I multumesc si sa-L laud.

Cu trecerea orelor asteptam o schimbare, Ii spuneam ca mi-am invatat lectia, ca Ii multumesc ca m-a trantit la pamant pentru a ma ridica apoi. Consideram ca e timpul sa ia acea povara din viata mea. Nu eram dispusa sa accept ca trebuie sa traiesc asa o viata intreaga si asteptarea era asa de grea. In astfel de momente mi-era greu sa cred ca se poate intampla o minune, dar fiecare milimetru din mine vroia sa creada ca va exista una.

In acea noapte mi s-a dat ceva somnifer ca sa adorm, ca in noaptea precedenta n-am putut. Cand m-am trezit miercuri dimineata simteam cum gulerul de ghips parca ma strange de gat si, fiind dreptace, din reflex am ridicat mana dreapta sa mai misc de ghips. Da, mana dreapta, am miscat-o J Imi venea sa explodez de fericire. Domnul bucuriei m-a surprins si m-a umplut de bucurie.

Miercuri dimineata eram programata pentru RMN. Acel imens cheag de sange pur si simplu a disparut si vertebrele mele aratau mult mai bine. Pentru medici poate a fost doar o intamplare fericita, dar pentru mine a fost o adevarata minune, a fost inca o dovada de iubire de la Dumnezeu. Am iesit pe semnatura din spital, pentru ca nu doream sa petrec Revelionul in acel salon si m-am bucurat de trecerea intr-un nou an alaturi de Domnul si de cei dragi mie. Am invatat sa fiu mai recunoscatoare, am invatat sa-I multumesc pentru bine, dar si pentru rau si sa am incredere mai multa in El si in promisiunile Lui. Uneori tot ce trebuie sa facem este sa incredintam totul in bratele Lui si sa ne culcam linistiti si increzatori ca El se va ingriji de toate.

Ne facem atatea planuri in viata, mai ales la sfarsit de an, dar de multe ori nu coincid cu ale Domnului. Si de multe ori nu Il includ pe El. Imi planuisem sa petrec Craciunul acasa cu familia, Revelionul cu prietenul si alti prieteni..dar El nu era inclus in planurile mele. Eram parca prea obisnuita cu Dumnezeu, ma gandeam ca El oricum intra in ecuatie, in viata de zi cu zi, dar nu m-am gandit in mod special sa-L invit sa petreaca acele zile cu mine, cu cei dragi.

In nebunia noastra mergem pe acelasi drum cu tot mai mare incapatanare, dar Dumnezeu, pentru ca ne iubeste incearca sa ne arate ca El vrea altceva pentru noi, incearca sa ne spuna sa ne oprim pentru o clipa si sa meditam la viata noastra, la ceea ce El a facut pentru noi. Dar exista un moment in care este nevoie ca El sa ingaduie sa fim trantiti la pamant pentru a vedea cat de mici si neinsemnati suntem fara El, cat de nepunticiosi am fi daca El nu ne da puterea de care avem nevoie.

E timpul sa meditam la viata noastra si sa invatam sa fim multumitori pentru tot ce avem, e timpul sa privim la maretia Lui, la lucrarile minunate din viata noastra si sa-I dam Lui toata slava si lauda, caci El e Singurul care merita, caci El e Domnul bucuriei care stie sa ne surprinda intr-un mod atat de minunat.
7 Responses
  1. cassiopeea Says:

    :) Ma bucur pentru minunea pe care Domnul ti-a facut-o! Sa ai parte de sarbatori frumoase, in care Domnul sa fie invitatul principal! Te imbratiseaza o surioara din Iasi!

    Cassiopeea :)


  2. ralu Says:

    vai marta,cum a lucrat Domnul in viata ta,magnific.in fiecare zi ma surprinde cu bunatatea si dragostea lui :) Slava Lui


  3. Marta Says:

    Da, Domnul a lucrat de multe ori minunat in viata mea.
    E posibil ca si acum sa trebuiasca sa stau in spital, sa ma operez, dar asta nu-mi va fura din bucuria sarbatorilor, caci Domnul e in control si e prezent langa mine, oriunde as fi.

    Sarbatori binecuvantate in prezenta Lui va doresc!


  4. Adina Says:

    Sunt uimita...Slava Domnului pentru minunea ce a facut-o in viata ta si iti multumesc pentru ca ne-ai spus aceasta intamplare din viata ta.Pe mine m-a cercetat mult si m-a pus pe ganduri in privinta planurilor mele de Revelion.Vreau ca El sa fie sarbatoritul!
    Domnul sa te binecuvanteze si sa iti dea sanatate!


  5. daniela Says:

    Marta! Ma bucur enorm ca te-am intalnit (o minune si modul in care ne-am intalnit,cel putin pt mine :D )deoarece am descoperit in tine o fata extraordinara si plina de viata...nu cred ca imi pot imagina cum erai inainte :D
    Domnul sa te binecuvinteze cu sarbatori pline de bucurie si lumina cereasca! :*


  6. AbigaiL Says:

    Multumesc, Marta, pentru ca ai impartasit minunea aceasta, felul minunat in care El lucreaza in viata ta si cum ai ajuns sa intelegi asta. :)
    Iti doresc sa vezi mereu dragostea Lui nemarginita:)
    Te imbratisez


  7. Marta Says:

    Toata bucuria si energia ce o am sunt de la El :)

    Mesajele voastre sunt o incurajare pentru mine. Va multumesc!


    A apărut o eroare în acest obiect gadget

    Abonare prin E-MAIL

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Twitter Updates

    toateBlogurile.ro