Cand Domnul Bucuriei te surprinde - Maris Emilia

Unul din momentele in care Dumnezeu m-a uimit de-a dreptul a fost vara trecuta, in vacanta. Am terminat cu examenele, am mers intr-o tabara si mai ramaneau 2 luni de vacanta, in care m-am hotarat sa imi caut un job de vara. Stiam ca nu prea se fac angajari pentru 2 luni, dar eram convinsa ca trebuie sa gasesc ceva. Am inceput sa ma rog, sa citesc anunturile din ziar cu oferte, sa imi intreb prietenii si cunoscutii daca nu stiu ceva joburi de vara pentru studenti.

In primele zile totul s-a desfasurat “conform planului”, imi faceam cuminte partea, sunam pentru diferite oferte din ziar, incercand sa nu fac mofturi si se parea ca lucrurile se vor rezolva rapid. Doar ca, intr-un timp foarte scurt, s-au anulat pe rand toate posibilele variantele, din diferite motive. Deja trecusera aproape 2 saptamani.. cine sa te mai angajeze pentru o luna si jumatate??



Nu vedeam nici o posibila solutie, iar frustrarea mea era cu atat mai mare cu cat consideram ca "mi-am facut partea", ma rugasem pentru asta si chiar asteptasem cu incredere un raspuns de la Domnul. Si zilele treceau si eu deveneam tot mai nelinistita si derutata. Desi situatia nu era cu adevarat grava, singurul lucru la care puteam sa ma gandesc era ca am nevoie de un raspuns de la Domnul si ma simteam ca si legata la ochi, nevazand nici o modalitate in care lucrurile s-ar fi putut rezolva.

..Atunci mi-a vorbit asa de bland si de clar Domnul si am inteles ca invat ce inseamna cu adevarat increderea in El atunci cand imi este "luata vederea" de tot, nu cand am un plan de rezerva! Si ca desi, din punctul meu de vedere, aveam toate motivele sa ma framant, El dorea sa am o inima linistita si plina de pace.

Au mai trecut cateva zile si Domnul m-a surprins intr-un fel minunat, cu 2 joburi, dar partea cu adevarat uimitoare a fost ca erau perfecte in cele mai mici detalii: programul era flexibil si puteam merge la amandoua, erau exact in domeniul care imi placea, lucram si alaturi de crestini si aveam contact cu persoane de la care aveam o multime de lucruri de invatat. Si Domnul a aranjat lucrurile in asa fel incat m-am putut implica si in niste proiecte de evanghelizare cu tinerii de la biserica, la care eram convinsa ca trebuie sa renunt din cauza lipsei de timp.

Experientele de felul asta sunt ca niste pietre de aducere aminte pentru mine, cu adevarat pretioase! Pentru ca in momentele in care sunt descurajata si ma uit mai mult la ceea ce imi spun circumstantele decat la ceea ce poate face Dumnezeu, imi amintesc de purtarea Lui de grija care m-a lasat fara cuvinte de-atatea ori! Si imi amintesc ca El vrea sa umblu "prin credinta, si nu prin vedere" si ca ceea ce spune Ps. 57:11 "Caci bunatatea Ta ajunge pana la ceruri si credinciosia Ta pana la nori", e o realitate care nu se schimba in functie de perceptia mea.
0 Responses

    A apărut o eroare în acest obiect gadget

    Abonare prin E-MAIL

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Twitter Updates

    toateBlogurile.ro