Cand Domnul Bucuriei te surprinde - Ioana Ilea

Nu ma pricep la scris,compuneri nu am mai facut din scoala generala si poate nu o sa fiu la subiect, dar chiar imi doresc sa va impartasesc modul in care Domnul acesta al bucuriei m-a surprins si pe mine schimbandu-mi perspectiva si implicit schimbandu-mi viata.

L-am cunoscut copil fiind,I-am auzit Vocea de atatea ori, I-am simtit prezenta si bunatatea in inima mea de copil si am ales sa Il urmez in apa botezului la varsta de 15 ani. Apoi insa am inceput treptat sa tanjesc dupa lumea asta ,sa imi doresc ‘mai mult’… Am inceput sa seman vant si am ajuns sa culeg furtuna. Mi-am cladit caramida cu caramida propria inchisoare si trezita intre zidurile ei strigam dupa ajutor,dar continuam sa zidesc. Aparent eram ok. Aparent eram acelasi copil cuminte ,desi intre timp crescusem. Nu facusem nimic ‘strigator la cer’, recitam in continuare poezii la biserica,salutam cu ‘Hristos a inviat!’ de Paste,dar de fapt imi umbla numai numele ca traiesc. Bucuria,pacea si viziunea nu mai erau demult. Era doar zbucium, framantare si nesiguranta. Nu mai stiam ce vreau,ce cred, nu mai vedeam nici un scop,nimic.Traiam doar pentru aici si acum si uneori aici si acum nu parea a fi suficient de motivant pentru a trai.



Si totusi Dumnezeu nu a renuntat la mine desi eu renuntasem demult la El.Si Dumnezeul indurarii a trimis rand pe rand persoane care sa imi intinda o mana si sa ma ridice din starea in care eram.

A inceput in anul 2 prin fata care statea pe scaunul de langa mine in sala de lectura (‘Sunshine’ asa cum ii mai spun eu acuma). Era ceva cu ea,ceva diferit. Nestiind cum sa o intreb daca e pocaita am intrebat-o la ce biserica merge si…aveam dreptate. Bucuria si pacea ei m-au facut sa ma intreb daca nu cumva gresesc,daca nu cumva ceea ce avea fata asta si ceea ce mie imi lipsea era tocmai Dumnezeul caruia eu ii intorsesem spatele.

Si Domnul a continuat in anul 3 cu colega de camera,care poate nu mi-a raspuns intotdeauna intrebarilor mele filozofice,dar a fost gata oricand sa ma asculte si sa imi impartaseasca din experienta ei personala cu Dumnezeu. O fata cu ‘coloana vertebrala ‘,care a avut curajul sa imi spuna fara ocolisuri ca gresesc si care a stiut sa se roage in tacere pentru mine. La sfarsitul anului trecusem de ‘faza de tagada’ , dar nu eram inca gata sa ma plec la picioarele Domnului.

Si apoi a urmat anul 4, cand m-am trezit in camera cu o fatuca enervanta de anul 1, care a avut tupeul sa ma ia pe mine la intrebari.M-am certat cu ea ,am plans ‘din cauza ei’, am reusit si eu s-o fac sa planga. Ne-am cerut iertare,ne-am certat din nou si in cele din urma am evoluat ,am trecut peste orgoliile ranite si am crescut impreuna. Stateam noptiile de povesti despre maruntisurile vietii, despre ‘marile mele probleme existentiale’ si despre Dumnezeu. Imi canta inainte de examene si ma incuraja in momentele mele de disperare. In fine au fost multe momente frumoase,in ciuda inceputului enervant. Fatuca asta a fost o adevarata binecuvantare pentru mine si Ii multumesc Domnului ca m-a surprins facandu-mi o asa mare bucurie si trimitand-o in viata mea.

Dupa toate framantarile si tot zbuciumul undeva spre sfaristul anului 4(aprilie-mai) am cazut la picioarele Domnului si I-am spus ca eu nu mai pot si nu mai vreau sa traiesc fara El.Si atunci Domnul bucuriei a daramat zidurile inchisorii mele caramida cu caramida,a rupt lanturile si m-a eliberat.Si de atunci Domnul acesta al bucuriei ma surprinde in fiecare zi.

Cea mai mare bucurie e sa stiu ca El m-a iertat ,ca m-a rascumparat cu un pret asa mare,ca ma iubeste in ciuda a tot ceea ce sunt eu,ca are un scop si un plan cu viata mea si ca sunt in mana Lui indiferent de ce se va intampla. Nu spun ca toate zilele sunt insorite, nu spun ca nu am caderi si lupte,nu spun ca nu sunt inca nenumarate lucruri de schimbat in viata mea.

Dar de cate ori cad,de atatea ori El ma ridica si de cate ori Il caut de atatea ori se lasa gasit de mine. Si Bucuria pe care mi-o da El e o bucurie mai presus de circumstantele vietii,mai presus de aici si acum. Bucuria care o da El intrece orice ‘bucurie’ pe care un om ar putea-o gasi in lumea asta.
2 Responses
  1. disa Says:

    De acord cu schimb de link.
    Ce-ai trait tu, experimenteaza multi copii ai Domnului.
    Principalul e ca te-ai reintors la bunatatea Sa, iar El arunca in "marea uitarii" tot trecutul tau.


  2. Anonim Says:

    Ioana, draga mea, esti o binecuvantare pentru toti cei ce au apucat sau apuca sa te cunoasca. Ma bucur alaturi de tine de eliberarea ce-ai trait-o. Stiu ce inseamna sa fi trait in camera obscura, sa fi ales sa te insingurezi in ea si , pe deasupra, sa incui si usa dupa tine. Dar slava Tatalui k ne iubeste si ca a ales oameni, veniti din locuri diferite,pe care ii foloseste in mod creativ si ne aduce la Viata, la intalnirea cu adevarata Bucurie.Cand te reintalnesc, de fiecare data mi se bucura inima in mine! Esti deosebita! Te pretuiesc...nu atat cat o face Tata, dar invat de la El!:)
    Cu dragoste , Sunshine :)


    A apărut o eroare în acest obiect gadget

    Abonare prin E-MAIL

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Twitter Updates

    toateBlogurile.ro