Ai timp sa fii o binecuvantare?

In fiecare vara cand eram mic si mergeam la bunici se intampla o chestia care m-a fascinat ani la rand. In sura (este incaperea de trecere din care se intra in grajduri sau in fanar, un fel de antreu al unei case) bunica avea o lada de lemn in care odata la cateva saptamani punea 3-4 rate.

De cateva ori pe zi, lua o cratita si punea in ea graunte cu otet, ulei si sare, pe care le lasa cateva ore acolo impreuna, dupa care mergea in sura se punea pe un scaun langa lada, scotea cate o rata din lada, o punea cu corpul sub o patura pentru ca sa nu poata da din aripi si cu o mana o tinea de cap iar cu cealalta lua graunte din acea cratita pe care le baga in gura ratei si le impingea cu degetu pe gat dupa care prindea gatul si forta grauntele sa ajunga in gusa ratei. Facea acest procedeu pana gusa ratei era destul de plina, dupa care o punea la loc si lua urmatoarea rata.

Acest procedeu dura de la cateva zile la cateva saptamani si se numeste indopatul ratelor. In momentul cand le termina de indopat le scotea din cutia de lemn, iar in aceea zi la masa serveam o delicioasa friptura sau tocanita, de rata...si de fiecare data bunica si mami cantarea sa vada cat de mare e ficatul ratelor dupa ce le-au indopat (se pare ca in mod special sarea din aceea combinatie face ca ficatul ratelor sa se mareasca de cateva ori intr-un timp foarte scurt). Partea cea mai interesanta este ca ratele se zbateau doar prima data cand erau scoase din cutie la indopat, dupa aceea erau mult mai linistite pentru ca le placea ceea se se intampla.



Acum 6 zile am postat pe blog un articol in care va informam de un CONCURS. Din aceea zi pana astazi, counter-ul mi-a aratat ca au fost aproximativ 200 de vizite pe blog. Cu toate acestea nici eu si nici fratele Ady nu am primit nici macar un e-mail cu un articol care ar dori sa participe la acest concurs. Si m-am intrebat de ce?

Cand am gandit acest concurs, stiam ca nu va fi ceva la care lumea sa se inghesuie deaceea am incercat sa stimulam participarea prin doua moduri:

1. Premiile.
Cand mi-a spus fratele Ady despre valoarea premiilor care se vor acorda castigatorilor, i-am spus ca sunt invidios ca nu pot sa particip si eu.
Premiul I - un voucher in valoare de 60 de lei cu care puteti sa achizitionati carti de la standul de carti al Bisericii Betel, premiul II - 50 lei si premiul III - 40 lei.
Pentru mine acest lucru a fost unul absolu grozav. In vara mi-au cazut in mana niste carti superbe care sunt de vanzare si la noi la stand, carti prin care Domnul mi-a vorbit atat de frumos incat stateam cateodata si in timp ce le citeam, si recunosc asta fara rusine, plangeam de modul in care Dumnezeu imi vorbea prin ceea ce am gasit acolo scris.

Dar cum stiu ca sunt tineri pentru care cititul de carti nu este un lucru care sa ii pasioneze am mai pus un mare premiu care poate fi castigat de toti cei care participa la concurs.

Marele premiu: o persoana sa fie incurajata prin marturia voastra sau sa fie cercetata prin ceea ce voi spuneti ca Domnul Bucuriei a facut vietilor voastre.Traim intr-o lume in care mai mult ca oricand avem nevoie sa fim incurajati, si sunt o multime de oameni care au nevoie sa li se spuna ca nimic din ceea ce li se intampla nu este fara scapare si ca sfarsitul lumii nu vine pentru nimeni din cauza problemelor sau a altor tipuri de dureri pe care lumea aceasta le administreaza fara mila.

In timp ce ma intrebam de ce nimeni nu doreste sa participe la acest concurs imi treceau prin cap diferite variante:
1. Comoditate
2. Lipsa de timp (oare sa fie 15 minute atat de mult)
3. Lipsa de experiente (nu pot sa cred ca exista oameni pe care Dumnezeu sa nu ii suprinda intr-un mod placut)
4. Amanarea (totusi pana in data de 16, cand se incheie concursul mai sunt doar 8 zile)
5. Lipsa chefului (Ce ar zice Pavel din inchisoare cand scria epistolele)
6. Lipsa motivatiei (chiar premii in bani nu ne permitem sa dam inca)

si m-am oprit aici: TRAIM INTR-O SOCIETATE DE CONSUM.

O intalnire El-Betel:
Vin la biserica in jurul orei 7 si ma astepata un baiat cu un biletel frumos pe care este si un verset Biblic de incurajare.
Ma asez pe un frumos scaun rosu ergonomic.
Cei care conduc inchinarea imi ofera un timp de lauda si inchinare excelent, se vede ca s-au straduit.
Cu rugaciunea e putin mai greu...ca nu prea are nimeni chef sa se roage dar din fericire nu dureaza atat de mult.
Urmeaza o marturie frumoasa...care m-a incurajat si mi-a dat aripi.
Predica mi-a vorbit in mod deosebit si m-a facut sa inteleg multe lucruri.
Agapa este foarte buna, chiar sunt inventivi cei care o pregatesc.
Am stat si m-am simtit bine cu restul tinerilor si acum e timpul sa merg acasa ca maine e sambata.

In 1961 cand a fost investit ca si presedinte John F. Kennedy a spus urmatoarele: "Dragii mei compatrioti, nu va intrebati ce poate face tara pentru voi, intrebati-va ce puteti face voi pentru tara. Cetateni ai lumii, nu va intrebati ce poate face America pentru voi, intrebati-va ce putem face noi pentru libertate"

Ceea ce este interesant este ca Dumnezeu revarsa binecuvantari asupra celor care fac ceva si nu asupra celor care stau si asculta si se bucura de ceea ce primesc. Si cel mai bun exemplu este ceea ce s-a intamplat in data de 5 decembrie la Casa de Cultura a Studentilor, cand un cor, care in saptamanile anterioare a muncit pe branci, a fost binecuvantat de Dumnezeu cu puterea de a misca inimile a 1200 de oameni care se aflau in aceea sala si a altor aproximativ 700 care se aflau online pe internet. Si o binecuvantare mai mare a fost fetele coristilor care radiau dupa ce din punct de vedere fizic acest lucru era imposibil tinand cont de efortul la care acel concert i-a supus. Cred ca foarte multi dintre voi stiti despre ce vorbesc.

Nu pot sa numesc Societatea in care traim una de consum, ci mai degraba as numi-o una de Canibalism, una in care suntem chemati sa strangem, fie ca este vorba de lucruri materiale, fie ca e vorba de cele spirituale sau emotionale si sa consumam fara a imparti cu cei din jurul nostru, un fel de legea junglei (societate umană în care domneşte legea celui mai tare. o legea ĕi = dominarea violenţei, a forţei brutale în raporturile dintre oameni)

Eu va chem acum sa veniti sa daruiti o mica incurajare pentru cei din jurul vostru. Nu cred ca o sa va ia mai mult de 15 minute, dar rasplata poate fi mare cand veti afla ca prin ceea ce voi v-ati luat din timp sa daruiti, a fost un om care acum zambeste, rade sau plange de bucurie ca a primit incurajarea de care avea nevoie, ca a primit sprijinul de care are nevoie pentru a se ridica si a continua zambind si cu inima plina de entuziastm.

Binenteles ca mai sunt si premiile, voucherele de care va ziceam, dar daca se intampla sa le primiti si nu sunteti interesati de citit, sau pur si simplu nu este ceva care sa faceti cu placere...puteti sa mi le dati mie pentru ca sunt mai mult decat bucuros sa pun mana pe niste carti de la stand.

Si nu in ultimul rand, cand vom ajunge in ceruri nu cred ca Dumnezeu se va uita la cat de plina e gusa noastra, sau cat de mare e ficatul nostru. Nu cred ca va zice: Bine rob bun si credincios, vad ca ai pastrat extrem de bine ceea ce ti-am daruit, este ca si nou, se vede ca stii sa ingropi un lucru in asa fel incat sa se pastreze excelent, haide cu el in cer. Cred ca mai degraba se va uita la mainile noastre batatorite si la picioarele noastre si va zice: Bine rob bun si credincios, ti-am daruit putine lucruri care le-ai pus in negot si le-ai dat mai departe, intra in bucuria stapanului tau.

Sincer nu doresc la nimeni sfarsitul pe care il aveau ratele bunicii mele, deoarece ma indoiesc ca in cer se va servi friptura, dar stiu un alt loc in care exista un foc vesnic la care se pot rumeni fara graba, excelent, unele "rate".

Iar daca nici acum dupa acest articol, nu vor fi macar 10 articole pana in data de 16 decembrie, o sa discut cu fratele Ady ca sa primesc eu toate cele trei premii, macar eu am scris 2 articole pe tema asta :)

Va las o melodie care cred eu ca ar trebui sa fie dorinta noastra zilnica atat in raport cu fratii nostrii din biserica, cat si cu cei din lumea in care traim: prieteni, colegi, sefi, subordonati, familie.



Domnul Isus sa va binecuvinteze,
EB Team
0 Responses

    A apărut o eroare în acest obiect gadget

    Abonare prin E-MAIL

    Enter your email address:

    Delivered by FeedBurner

    Twitter Updates

    toateBlogurile.ro